The Charm Poem by Zamfir Urdareanu

Charm travels clandestine
only in economy class.
He doesn't care about luggage
and he ignores destinations.

Wherever he would walk,
he is pursued by poverty.

He makes whims during
stopovers and search reason
for each scandal,
it is accommodated only
in humble hotels,
crumples the sheet until dawn,
in shades break the mirror,
but he never pays.

The charm is always with soul
to mouth, but it is not
with the heart in the teeth.

Escape safely from ambushes
and break away
from heavy prison,
but anything fanfare
is not waiting for him
upon leaving the hospital.

He softens vigilance
at any lock,
but once ousted,
he does not return.

From the ceremonies
more skipping,
to feast he looking
for a place besides.

It doesn't stay to dance
in the club, but he nibbles
here and there.

The charm scratches
the stems of ladies.
From the fortress of leaves
he releases the small birds
and he disturbs swarming
to the geese.

For him, reality,
it's a common allergy.

If it surprises him
to its customers,
morality suffocates him.

He does not reconcile
with logic
he leaves her mouth shut
and with eyes blinded by light.

The charm steals
from the rations,
from strength, he prepares dilutions
but does not accept compromises.

It seems that in the end,
he bought his automobile,
but no within our conception.

The charm rushes
with high speed
on our street
only when the wheel has
considerable blood alcohol levels,
when he has
weaknesses at the brakes,
and pneumatic tires explode.


In romanian language:
Farmecul

Farmecul călătoreşte clandestin,
doar la clasa economic.
Nu are grijă
de bagaje şi nu
ţine cont de destinaţii.

Ori pe unde ar umbla,
e urmărit de sărăcie.

Face nazuri la escale
şi caută pricină.
Trage doar la hoteluri
prăpădite, mototoleşte
cearceaful până în zori,
sparge oglinda în nuanţe,
dar niciodată nu plăteşte.

Este mereu cu sufletul
la gură, dar nu
cu inima în dinţi.

Scapă teafăr
din ambuscade
și evadează din temniță
grea, dar nicio
fanfară nu-l așteaptă
la ieșire din spital.

Înmoaie vigilența
la orice lacăt,
dar odată alungat
nu se mai întoarce.

De la ceremonii mai
mult chiuleşte,
la sindrofii
îşi caută loc pe lângă.

Nu zăboveşte mult
la bal, dar pe ici
colo pişcă.

Juleşte tulpini
de domnişoare.
Din fortăreața de frunze
eliberează păsărele
şi înnebuneşte roirea
la gâze.

Realitatea pentru el
e o banală alergie.

Dacă îl prinde
la clienţii săi,
morala îl sugrumă.

Cu logica nu se împacă,
o lasă cu gura căscată
şi cu ochii în soare.

Farmecul fură
din porţii, din tărie
pritoceşte diluţii,
dar nu acceptă compromisuri.

Se pare că în cele
din urmă, şi-a cumpărat
automobil, dar nu
pe înţelesul nostru.

Goneşte rar
pe strada noastră,
doar atunci
când alcoolemia prosperă
la volan,
când are slăbiciuni la frâne,
şi explozie la pneuri.