Plutesc Poem by Julia Black

Plutesc

plutesc
nu mai ating pământul
nu-mi mai aparţine
nici eu lui
ne-am refuzat reciproc
fără regrete.
plutesc
nu pot atinge cerul
nu-mi aparţine încă
nici eu lui
ne refuzăm reciproc
din lipsă de alternativă.
e un refuz încontinuu
ce mă oboseşte
de moarte.

Friday, November 4, 2016
Topic(s) of this poem: poem
COMMENTS OF THE POEM
READ THIS POEM IN OTHER LANGUAGES
Close
Error Success