My Dinner Guest Poem by ion untaru

waters whisper near
a vast desert flood
wandered son of this shores
and sad meetings

my dinner guest
silver moon night
closed good weather
into a light kernel

big birds of spell
raised from rocks
over deep water
watch all around

fear circumscribing
our feet are lonely
to the mysterious attic:
road that climbs ever...

romanian version

apele vuiau aproape
marea inunda pustiul
ră tă cea pe ţ ă rmuri fiul
întristatelor agape

musafirul meu la cină
noaptea cu argint de lună
închisese vremea bună
într-un sâmbur de lumină

pă să rile mari de vrajă
ră să rite dintre stânci
peste apele adânci
ră mă seseră de strajă

teama care circumscrie
paş ii noş tri singuratici
spre misterioase atici:
drumul care veş nic suie...