Matineu Poem by Julia Black

numai ce deschid ochii
începe lugubra simfonie
a scheletului pe care îl îmbrac
ba nu poate să stea drept
ba vrea culcat
ba îl doare coasta
pe care a împrumutat-o
nu ştiu cui
şi dacă nu-l ascult
se îndoaie, se fărâmă, urlă
îmi izbeşte obrazul de pământ
sufletul de pereţi
şi tot eu sunt cel plin de vânătăi.
cu toate astea
de fiecare dată mă ridic
cu rânjetul pe buze
ca un erou supravieţuitor
al acestor vremuri
şi tot rânjind
mă scutur de dureri
ca de praf.