Linie Moartă Poem by Julia Black

Linie Moartă

din nou sunt pe moarte
din nou ştiu ce am de făcut.
mă plictiseşte ce-i drept această rutină
dar n-am încotro
numai murind
pot să-mi duc clipa de viaţă
mai departe în larg.
din nou sunt pe moarte
îmi spun
mă întind comod pe-un pat
şi încep să aştept
să aştept coasa
nu rece
ci caldă încă de sângele altora
şi mă bucur
nu mult
păstrez cea mai bună parte de bucurie
pentru sfarşit
sfarşitul e întotdeauna magnific
se moare total.
când mă gândesc că o să scap definitiv
de acest sine pe care nu-l mai suport
mai că-mi vine să mor înainte de a muri.
mă calmez
aştept ca de obicei
liniştită
pregătindu-mi în gând
noi strategii de viaţă
niciuna eficientă
din moment ce trebuie
să mor întruna.

Friday, November 4, 2016
Topic(s) of this poem: poem
COMMENTS OF THE POEM
READ THIS POEM IN OTHER LANGUAGES
Close
Error Success