Jocul Oglinzilor Poem by Valentin Busuioc

în copilărie
când era gerul în toi
jucam jocul oglinzilor
fiecare își aducea de acasă câte două oglinzi
le punea față în față
apoi sufla înspre ele
cât timp erau aburite
trebuia să ne punem o dorință
apoi
în florile de gheață care se formau
bunica ne ghicea dacă visul se va îndeplini
sau nu
eu
fiind mai sărac
nu aveam decât o oglindă
mă așezam în fața ei și respiram
cât rămânea aburită
cu degetul arătător mâzgăleam
cuvinte la-ntâmplare
iar ele într-o clipă înghețau
acelea au fost primele mele poeme