Hipnoză Invernală Poem by Julia Black

Hipnoză Invernală

Zăcea peste acel colţ de pământ
o răzuială de stele
din care răsăreau încontinuu
brazi înfricoşători
cu pletele dese pornind din cer
şi curgând ca o platoşă peste timp.
Îngropată aproape
în carnea moale, albă, amăgitoare şi rece
încerc să numar firele de păr verde,
hipnotizată.
E o tăcere cosmică asurzitoare,
dar eu nu mă tem
nesfârşitul hibernează
în sufletul meu atoateîncăpător.

Thursday, November 3, 2016
Topic(s) of this poem: poem
COMMENTS OF THE POEM
READ THIS POEM IN OTHER LANGUAGES
Close
Error Success