Zăcea peste acel colţ de pământ
o răzuială de stele
din care răsăreau încontinuu
brazi înfricoşători  
cu pletele dese pornind din cer
şi curgând ca o platoşă peste timp.
Îngropată aproape
în carnea moale, albă, amăgitoare şi rece
încerc să numar firele de păr verde, 
hipnotizată.
E o tăcere cosmică asurzitoare, 
dar eu nu mă tem
nesfârşitul hibernează
în sufletul meu atoateîncăpător.                
This poem has not been translated into any other language yet.
I would like to translate this poem
 
                    