Eutanasii Poem by Julia Black

Eutanasii

Cu mâinile pline de noapte
am ucis ceea ce era de ucis:

pe marginea orei
visele aşteaptă
să fie împăiate

imaginea ta serafică
e îngropată
în cimitirul iubirii

simţămintele mele plutesc înecate
pe fluviul uitării

iar anii ce-au mai rămas
îi topesc încet
la flacăra amărăciunii.

Wednesday, November 9, 2016
Topic(s) of this poem: poem
COMMENTS OF THE POEM
READ THIS POEM IN OTHER LANGUAGES
Close
Error Success