Cu mâinile pline de noapte
am ucis ceea ce era de ucis:
pe marginea orei
visele aşteaptă
să fie împăiate
imaginea ta serafică
e îngropată
în cimitirul iubirii
simţămintele mele plutesc înecate
pe fluviul uitării
iar anii ce-au mai rămas
îi topesc încet
la flacăra amărăciunii.
This poem has not been translated into any other language yet.
I would like to translate this poem