Dr. Cornelia Paun Heinzel: ' Legenda Ursuletului Brasovean' Comments

DR. CORNELIA PAUN HEINZEL: ' LEGENDA URSULETULUI BRASOVEAN'
Furtuna se dezlănţuise năvalnic, de parcă toate stihiile naturii se treziră deodată la viaţă, aici, în Cheile Râşnoavei. Truchiurile copacilor erau contorsionate şi înclinate cu crengile până aproape de pământ. Vântul, ploaia rece şi rapidă sfâşiau trupurile fără apărare ale arborilor.
La marginea pădurii, în apropierea unui arbust stufos, Ursoaica Martina tocmai năştea. Durerile facerii se sincronizau parcă cu vijelia necruţătoare. Explozia de fulgere strălucitoare şi tunete năucitoare parcă anunţa sfârşitul lumii, dar o nouă viaţă se înfiripa încetişor şi deodată apăru timid, căpşorul delicat şi simpatic al unui ursuleţ brun. Pe fruntea sa mititică se zărea lucind o steluţă argintie. Ursoaica se bucură de puiul său special, intuind că va deveni Regele pădurilor braşovene dar se şi întristă în acelaşi timp. Se gândi că, datorită steluţei sale neobişnuite, va fi totdeauna o pradă, dorită de unii oameni. 'Îi voi spune Neânfricatul', îşi spuse ursoaica. Şi, curând, îl urmă mititelul său frate, un ursuleţ la fel de drăgălaş, Năzdrăvanul.
Înţeleapta Martina începu curând să-i înveţe încet, încet tot ce ştia ea despre pădure, cum să se hrănească, unde să găsească mâncare, ce fructe sunt comestibile, unde se află muşuroaiele de furnici şi alte insecte delicioase, pe care le puteau savura. Dar micilor ursuleţi le ardea numai de joacă, să se răsfeţe între ei. Le plăcea foarte mult să mânânce zmeură şi să se urce până în vârfurile cele mai înalte ale brazilor din pădure, deşi mama lor îi avertiza cât de periculos poate fi.
...
Read full text