Corabia Poem by Valentin Busuioc

în timp ce săpam o fântână
am găsit o corabie în pământ

de atunci printr-o spărtură din lemnul ei
un izvor îşi croieşte zi de zi drum
spre furtunul cu care ud grădina

cum a ajuns acolo
nu mă întreb
totuşi
când stau întins pe iarbă şi privesc cerul
aud cum marea se strânge dedesubt
picătură cu picătură
val cu val

dacă închid ochii
văd cum în adâncuri vikingii îşi dezmorţesc oasele
şi scormonesc cu mâinile prin mâl
în căutarea vâslelor
şi de vreme ce nu le găsesc
trag de rădăcinile copacilor
până când mâinile li se umplu de sânge
iar corabia devine o inimă mare mare
precum a mamei mele
care întotdeauna după vreo boacănă
mă bătea doar plângând