de câte ori m-ai supărat
am făcut o cărămidă
anii au trecut
și deși puteam de mult să zidesc măcar o încăpere
în care să stăm doar noi doi
cărămizile pe care le-am făcut în tăcere
le-am îngropat adânc în grădină
când nu vom mai fi decât liantul dintre ele
camera noastră va fi de neclintit
This poem has not been translated into any other language yet.
I would like to translate this poem