Camera Noastră Poem by Valentin Busuioc

Camera Noastră

de câte ori m-ai supărat
am făcut o cărămidă

anii au trecut
și deși puteam de mult să zidesc măcar o încăpere
în care să stăm doar noi doi
cărămizile pe care le-am făcut în tăcere
le-am îngropat adânc în grădină

când nu vom mai fi decât liantul dintre ele
camera noastră va fi de neclintit

Monday, February 11, 2019
Topic(s) of this poem: room
COMMENTS OF THE POEM
READ THIS POEM IN OTHER LANGUAGES
Close
Error Success