ce greu va fi
când vom înceta să visăm
şi stelele se vor muta pe partea nevăzută a lumii
când sufletul o să ni-l tragă la cer
ca pe o ciutură plină cu mâl
când nu va mai fi noapte nici zi
nici cald nici frig
nici foame nici sete
când ne vom reîntoarce în lacrimi
şi în ochii Domnului vom intra rând pe rând
precum picăturile de ploaie
în cel mai însetat pământ
care este întotdeauna acela
de la al mamei
mormânt
This poem has not been translated into any other language yet.
I would like to translate this poem