Câinele Poem by Valentin Busuioc

după ce a murit tata
câinele nostru a rupt lanțul
și s-a dus direct la mormânt


a stat acolo mai multe săptămâni

nu a avut lacrimi în ochi
nu a urlat
doar a privit în gol
spre pământ


din când în când
preotul i-a dat de mâncare
și l-a mângâiat


într-o zi
când a venit tot satul să-l vadă
nu mai era

am găsit doar iarba îngălbenită de pe mormânt

avea forma câinelui nostru
încolăcit la pieptul
unui bărbat