Bicicleta Poem by Valentin Busuioc

niciodată nu am avut o bicicletă a mea

mama ar fi putut să-mi cumpere una
dar îi era teamă ca nu cumva
să am vreun accident

nici la scăldat nu mă lăsa
din aceeași pricină

pe timpul verii
un vecin mă lua la strâns fânul
și drept răsplată
îmi dădea bicicleta
să mă plimb preț de-o jumătate de ceas

când mai eram doar un punct
pe drumul ce ducea la râu
auzeam cum strigă să mă întorc
dar eu pedalam încontinuu
din ce în ce mai repede
până ce strigătul se mai auzea
doar în memorie
apoi nici acolo


până ce bicicleta ajungea cu roțile
apoi cu tot cu șa și cu mine
în apa călduță și limpede a râului
pe fundul căruia vedeam cum
crezând că m-a pierdut pentru totdeauna
mama
cu brațele larg deschise
mă aștepta
și plângea