Atât De Singur Poem by Valentin Busuioc

Atât De Singur

sunt atât de singur
încât îmi dezgrop amintirile
cum ar fi aceea
în care am fost pentru prima oară
în cimitirul bellu
şi l-am condus pe nichita
tăcând din cuvinte
atunci când
fără niciun motiv
într-un colţ al aleii poeţilor
un liliac înflorea a doua oară
iar în copacii de-alături
frunzele abia se mai puteau stăpâni

Monday, February 11, 2019
Topic(s) of this poem: alone
COMMENTS OF THE POEM
READ THIS POEM IN OTHER LANGUAGES
Close
Error Success