Apa Cea Mare Poem by Valentin Busuioc

încă de mic am fost mai tăcut
iar când mergeam priveam doar în pământ
pesemne că de asta și primul meu cuvânt
s-a lăsat mult așteptat
a fost
apa

l-am rostit când făceam primii pași
pe podul de lemn peste bistrița
într-o zi liniștită de vară
fără nori
fără vânt

mama mă ținea de mână
mă ducea la doctor și plângea
credea că sunt mut
atunci auzind țipătul unui pescăruș
am privit pentru prima oară în sus

aceea a fost apa cea mai mare
pe care-am văzut-o vreodată